Nu știu dacă oasele mele vor fi deasupra solului sau sub el.
Din păcate, cam astea sînt perioadele de timp în care românului îi este dat să se bucure.
Este clipa în care sportul alb bagă cheia în ușa de la beci, o deschide pentru maxim 2 săptămîni, îl invită pe fraierul dinlăuntrul beznei, răcelii și putregaiului să iasă la lumina zilei si să se bucure de clipele pariziene, după care exact precum cîinele lui Pavlov, dresat la perfecțiune, dar fără prea mare efort (calitatea de slugă milenară duce dresajul la rang de artă), îi arată locul unde trebuie să se întoarcă. Nici măcar nu îi mai arată, ci îi transmite doar telepatic.
Frumos, militărește, cu o gură imensă de aer trasă în piept cît să-i ajungă pentru următorii 34 de ani, cu amintirile și clipele superbe petrecute în astea 2 săptămîni, cobaiul coboară treptele temniței de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Știe că nimeni și nimic nu-l vor putea salva din acea negură.
Poate, dacă temnicerul va găsi ceva milă la îndemînă, dacă cheia pe care scrie România va lăcrima, șansa ca ușa să se deschidă mai repede de un ciclu de 34 de ani va crește. Evident, nu pentru 2 săptămîni pariziene, ci pentru maxim una dintre cele de la Doha, Sofia, Moscova sau New Haven.
Buimăcit de bezna în care a zăcut cei 34 de ani, bucuria, plăcerea, liniștea sufletească, dragostea de aproapele, clipa plăcută pe care nu o trăiește la fiecare secundă, toate astea le-a uitat, dacă nu cumva nu le-a avut niciodată.
Trăirile, sentimentele îi sînt date peste cap, este într-o derută totală, nu știe ce să facă și cum să se comporte, să-și dea arama pe față sau să joace teatral așa cum a făcut-o milenii la rînd; să se bucure de reușita
compatriotului (a vecinului de beci) sau să îi dea la gioale; să îi urască și hulească reușita în plin public sau să își țină sentimentele în frîu.
Pentru că astăzi este ultima zi de libertate pînă o să mă retrag în măruntaiele beciului, încerc să profit de aceste momente și să fiu mai explicit în ceea ce am scris pînă acum. Voi veni și cu exemple clare pentru ca urmașii să știe și să înțeleagă mai bine de ce sîntem scoși la aer(libertate) doar la 34 de ani și nu mai repede sau mai des.
Unul dintre idolii, DOAR DIN PUNCT DE VEDERE SPORTIV, pe care nația asta i-a avut, a fost și va rămîne ilie năstase (lipsa majusculelor nu este întîmplătoare).
Talentul pe care Dumnezeu l-a dat acestui nenorocit a fost unul imens, fără măsură. La fel și prostia pe care a primit-o. În ultimele zile chiar a probat-o, chiar a făcut dovada ei.
Cum face mereu la turneele mari atunci cînd Simona este în competiție, uită de diplomație, nu mai știe să încurajeze, să ambiționeze pe cel din teren, ci, mai catolic decît Papa, își găsește repede spiritul rațiunii, al criticii ce vrea a fi constructivă.
Ca și el, sunt destule lepre care, taman acum, găsesc repede nodurile din papură, petele în soare. Evident, lecțiile de morală dau năvală peste ei, peste noi. Suntem sfătuitorii sfătuitorilor cînd e vorba de alții și nu de noi, academicieni la dat sfaturi și nu însușit sfaturi, la arătat cu degetul și nu la înțeles și aplicat pe propria noastră piele sensul degetului întins acuzator, sfătuitor, evident, doar și numai spre alții nu și(aproape niciodată) înspre noi.
Timpul mă face să închei aici, poate prea brusc pentru cîte mai doream să spun. Mai aveam ceva cuvinte de "dojană" și pentru papagalul de Radu Banciu și pentru încă, cîțiva ziariști ca și el.
TĂCEȚI DRACULUI DIN GURĂ și nu vă dați masca jos exact în momentele cînd românii au, și așa extrem de rare, momente de fericire, de bucurie.
Lăsați-ne să ne trăim în liniște aceste clipe. Mergeți dracului în parc și plimbați-vă printre urzicile de lîngă gard, găsiți-vă ceva de lucru, dați-vă cu ciocanul peste degete prin garaj, faceți orice, dar lăsați-ne momentele astea neatinse de putregaiul orgoliului și vanității voastre.
Bravo Simona! Sincere felicitări ție și echipei tale!
Ne-ați făcut să uităm 2 săptămîni de toate leprele noastre din politica și nu numai.
Articol scris de lucciano pe siteul www.e-pariuri.ro .Am avut permisiunea lui sa il public aici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu