Mourinho a venit la Manchester United ca să câștige trofee, dar pierde meci după meci și parcă și-a pierdut din strălucire. Succesul lui Mourinho în trecut (Chelsea, Porto, Inter) era garantat de jucători care ar fi trecut prin zid pentru el, jucători care s-ar fi sacrificat în lupta cu adversarii de pe gazon timp de 90 de minute. Asta nu s-a mai întâmplat la Real Madrid și la Chelsea anul trecut.
Acum câțiva ani, doar prezența lui ca antrenor pe banca de rezerve, ca un zeu la defensivei și specialist în a distruge tiki-taka, asigura victoria. Vă mai aduceți aminte când a eliminat-o pe Barcelona fără drept de apel în Champions League în dublă manșă, atunci când era antrenorul Inter-ului. Și Barcelona de atunci nu avea adversar în toată lumea pentru că nu exista o tactică împotriva posesiei obsesive a catalanilor. Acum este doar nervos, nesigur și crede că toată lumea conspiră împotriva lui.
Mourinho a fost un bun motivator și de aceea a avut succes cu Porto, Inter și Chelsea care nu sunt echipe mari ca Real Madrid sau Manchester United. Cu o echipă ca Porto poți ridica nivelul jocului și al agresivității chiar dacă nu ai cei mai buni jucători din lume. El este superstarul din echipă și îi este greu atunci când în vestiar apar jucătorii mari ca: Ibra, Ronaldo, Pogba, Ramos.
În general, Mourinho se înțelege foarte bine cu jucătorii bătrâni, disciplinați tactic pe care îi poate controla, care aleargă pentru echipă. Așa a fost la Inter, dar a încercat și la Real Madrid. Ăștia sunt jucătorii transferați de The Special One la Real Madrid: Altintrop, Essien, Coentrao, Callejón, Abedayor, Carvalho, Khedira. În afară de Khedira parcă niciunul nu are față de Real Madrid.
Să nu mă înțelegeți greșit, sunt și jucători mari că Suarez, Modric, Bale care se pot adapta tacticii lui The Special One. Dar Cristiano Ronaldo, Hazard sau Messi când era tânăr nu fac faza defensivă și nu îi poți domina. Depinde mult și de mentalitatea jucătorilor.
Idea tactică a portughezului este să țină cât mai mulți oameni în spatele mingii pentru ca echipa în posesie va face greșeli până la urmă și apoi urmează un contra-atac fulgerător care să aducă toate cele 3 puncte puse în joc. Diego Simeone a preluat și el această metodă, dar el face și pressing agresiv în jumătatea adversă.
Totuși The Special One rămâne un tactician de top. În prima perioadă la Chelsea, când toată lumea juca 4-4-2, el a folosit sistemul 4-3-3 și a vorbit despre importanța celui de-al 3-lea mijlocaș care poate face diferența atât în atac, dar și în apărare.
La Inter Milano a fost cel mai bun din Seria A, acolo unde a câștigat tot ce se poate câștiga: titlul de campion, Cupa Italiei și Champions League în 2010. Este singura triplă din istoria fotbalului italian. Inter avea în acea perioadă jucători foarte disciplinați, iar Mou putea schimbă așezarea din 4-2-3-1 în 4-3-1-2/3-5-2/defensivă sau 4-3-3.
Iar în Serie A sunt cei mai duri fundași din lume, dar și cei mai buni tacticieni din Europa.
După ce a venit la Real Madrid, portughezul a jucat mai mereu 4-2-3-1 și ușor, ușor și-a pierdut din aura de invincibil.
Între anii 2002/2003 și 2010 Mourinho nu a fost un tactician de elită, a fost cel mai bun antrenor din lume in opinia mea. Să avem puțină răbdare cu el.
Comentarii
Trimiteți un comentariu